Discursul lui Farfuridi
La întrunirea electorală din sala mare a primăriei, Farfuridi urcă la tribună și ține un discurs memorabil prin lipsa totală de conținut. Care va să zică se repetă obsesiv, frazele se înfășoară una în alta fără să ajungă nicăieri, ideile se contrazic, concluzia nu vine niciodată. Sala ascultă, aplaudă, se agită, fără să înțeleagă nimic - pentru că nu e nimic de înțeles. Farfuridi gesticulează amplu, se șterge de transpirație, își pierde firul și îl regăsește într-un loc și mai confuz. E un spectacol al vacuumului retoric, o parodie genială a limbajului politic gol. Brânzovenescu aprobă din cap la fiecare frază, deși nici el nu înțelege. Publicul din sala reacționează mecanic. Scena este una dintre cele mai citate din literatura română, un moment de comedie pură care transcende epoca și rămâne actual.
Trasaturile personajului evaluate pe o scala de la 1 la 10, bazate pe analiza literara a operei.
nivel scazut
nivel minim
nivel scazut
nivel scazut
nivel moderat
nivel scazut
Scala 1-10 bazata pe analiza literara a personajului.
1-2 = minim | 3-4 = scazut | 5-6 = moderat | 7-8 = ridicat | 9-10 = exceptional
Tache Farfuridi este membrul de partid al cărui rol principal este să țină discursuri. Caragiale îl prezintă ca pe un orator compulsiv, incapabil să ajungă la concluzie și incapabil să observe că nimeni nu îl ascultă. Este descris ca un om care se ia extraordinar de în serios, al cărui discurs este un lung șir de clișee și contradicții pe care le livrează cu convingere absolută. În ierarhia de partid, ocupă o poziție de frunte bazată exclusiv pe vechime și pe capacitatea de a vorbi mult fără să spună nimic.
Farfuridi se trădează prin discursurile sale, care sunt capodopere de inconsistență logică. Celebra construcție "din punct de vedere al... privind luc...
Farfuridi se trădează prin discursurile sale, care sunt capodopere de inconsistență logică. Celebra construcție "din punct de vedere al... privind lucrurile în față... pe de o parte... pe de altă parte... dar să nu anticipăm" dezvăluie o gândire care se învârte în cerc fără să producă nimic. Modul în care reacționează la întreruperile lui Brânzovenescu, cu o iritare de profesor universitar, arată că ia procesul oratoric în serios chiar dacă produsul este nul. Este complet lipsit de autoironie.
Bărbat rigid și uscat, cu o postură țeapănă de conferențiar. Ochi mici, cenușii, deasupra unor ochelari pince nez pe vârful unui nas lung. Păr cenușiu...
Bărbat rigid și uscat, cu o postură țeapănă de conferențiar. Ochi mici, cenușii, deasupra unor ochelari pince nez pe vârful unui nas lung. Păr cenușiu, rar. Mustață cenușie. Poartă un costum negru de lână, cu guler scrobit, și ține mereu hârtii în mână. Gura permanent deschisă într-o frază neterminată.
Farfuridi este intelectualul de carton al politicii românești, omul care a confundat pompositatea cu profunzimea și verbozitatea cu elocvența. Sincer ...
Farfuridi este intelectualul de carton al politicii românești, omul care a confundat pompositatea cu profunzimea și verbozitatea cu elocvența. Sincer convins de propria importanță, este poate cel mai tragic personaj al piesei, pentru că nu știe că este ridicol. Discursurile sale interminabile, care nu ajung niciodată la concluzie, sunt expresia unei gândiri care funcționează mecanic, fără conținut. Este loial partidului cu o devoțiune de funcționar, fără să înțeleagă vreodată ce susține sau de ce. Vanitatea sa intelectuală îl face să se considere superior celorlalți, când de fapt este la fel de gol ca ei, doar mai pretențios. Este caricatura spiritului academic pus în slujba politicii.
Farfuridi nu evoluează. Este un personaj-tip, o funcție comică, nu un caracter în dezvoltare. Rămâne la fel de rigid și la fel de convins de propria i...
Farfuridi nu evoluează. Este un personaj-tip, o funcție comică, nu un caracter în dezvoltare. Rămâne la fel de rigid și la fel de convins de propria importanță de la prima la ultima replică. Constanța sa este o formă de comedie pură: într-o lume în care totul se schimbă la o telegramă, Farfuridi continuă să țină același discurs, demonstrând că politica românească are o componentă eternă de nonsens ritualic.
Farfuridi vrea să-și impună punctul de vedere prin discursuri, dar nu reușește niciodată să ajungă la concluzie.
Să fie auzit
Farfuridi vrea să-și impună punctul de vedere prin discursuri, dar nu reușește niciodată să ajungă la concluzie.
REZULTAT
Eșec constant: discursurile sale provoacă doar plictiseală și confuzie.
“Să se facă o dare de seamă. Care va să zică, care va să zică, care va să zică...”
Tache Farfuridi este membru influent al organizației locale de partid, cunoscut în comunitate pentru discursurile sale interminabile și pentru incapac...
Tache Farfuridi este membru influent al organizației locale de partid, cunoscut în comunitate pentru discursurile sale interminabile și pentru incapacitatea de a ajunge vreodată la o concluzie. Ocupă probabil o poziție administrativă sau juridică locală, dar identitatea sa este complet absorbită de rolul de orator de partid. În criza scrisorii, Farfuridi este un spectator care nu înțelege miza reală a conflictului, preocupat exclusiv de procedura și de propria prezența retorică. La final, se aliniază la nouă realitate cu aceeași pompositate cu care a susținut-o pe cea veche.