Cetățeanul turmentat
Trasaturile personajului evaluate pe o scala de la 1 la 10, bazate pe analiza literara a operei.
nivel scazut
nivel moderat
nivel moderat
nivel ridicat
nivel minim
nivel moderat
Scala 1-10 bazata pe analiza literara a personajului.
1-2 = minim | 3-4 = scazut | 5-6 = moderat | 7-8 = ridicat | 9-10 = exceptional
Cetateanul turmentat este un personaj episodic dar memorabil, un betiv care traverseaza actiunea piesei cu comentarii care, sub aparenta incoerenta alcoolica, contin adevaruri pe care personajele treaza le evita. Caragiale il foloseste ca instrument dramatic si comic simultan: este corul antic redus la un singur om beat. Didascaliile il descriu mereu in stare de ebrietate, dar o ebrietate articulata, capabila de observatii surprinzator de precise.
Cetateanul turmentat se releva prin replicile sale aparent dezlanaate dar chirurgical de precise. Intrebarea "Cine-i Catavencu?" repetata obsesiv este...
Cetateanul turmentat se releva prin replicile sale aparent dezlanaate dar chirurgical de precise. Intrebarea "Cine-i Catavencu?" repetata obsesiv este o deconstructie a identitatii politice: Catavencu nu este nimeni, orice politician este interschimbabil. Modul in care oscialeaza intre partide, declarandu-se cand cu puterea cand cu opozitia, pare o parodie a oportunismului dar este de fapt cea mai lucida analiza a sistemului: partidele sunt identice si alegerea intre ele este lipsita de sens.
PORTRET FIZIC
Carved wood puppet character with weathered grain stained dark. Lurching frame, oversized glass eyes with bloodshot hazel irises, bleary gaze occasionally sharpening. Wild dark felted-wool hair. Loose ball-joints, articulated fingers around a miniature half-empty bottle. Disheveled miniature clothes: untucked shirt, jacket off shoulder. Leaning against a miniature lamppost at a tilt, knees buckling, mouth open mid-declaration, arm sweeping at nothing. Forced-perspective nighttime street with wet cobblestone. Practical lamppost flame sole light, warm amber circle. Gaslight amber, political black, tarnished gold. Medium shot, lamppost bisecting frame, shallow DOF, 35mm grain, stop-motion sway.
PORTRET PSIHOLOGIC
Cetateanul turmentat este glasul adevarului ascuns in haina nebuniei, bufonul care spune regelui ceea ce curtenii nu indraznesc. Ebrietatea sa permanenta functioneaza ca o licenta de a spune adevarul: pentru ca nimeni nu il ia in serios, poate fi mai sincer decat oricine. Stie ca alegerile sunt mascarada, stie ca politicienii sunt corupti, stie ca scrisoarea exista, dar toate acestea le exprima intr-un mod pe care lumea treaza il ignora. Este un filosof cinic inainte de a fi un betiv, sau poate ca alcoolul este raspunsul sau la o luciditate pe care nu o suporta treaz. Celebra intrebare "Cine-i Catavencu?" nu este o intrebare ci un rechizitoriu.
Cetateanul turmentat nu evolueaza ci oscileaza, ca un pendul. Se misca intre partide, intre opinii, intre luciditate si ebrietate, fara sa se fixeze v...
Cetateanul turmentat nu evolueaza ci oscileaza, ca un pendul. Se misca intre partide, intre opinii, intre luciditate si ebrietate, fara sa se fixeze vreodata. Aceasta oscilatie permanenta este in sine un comentariu: intr-o lume in care toti pretind ca stiu ce vor, singurul om sincer este cel care recunoaste ca nu stie. La final, ramane la fel de beat si la fel de lucid ca la inceput, singurul personaj neatins de deznodamant.
Cetățeanul turmentat vrea dreptate, dar nu știe exact ce înseamnă asta și nici de la cine s-o ceară.
Să se facă dreptate
Cetățeanul turmentat vrea dreptate, dar nu știe exact ce înseamnă asta și nici de la cine s-o ceară.
REZULTAT
Paradoxal, el rezolvă conflictul fără să știe, ducând scrisoarea la Zoe. Dar rămâne la fel de turmentat și de neputincios.
“Când văd mișelie, mă zbârțog!”
“Lăsați-mă, dom'le, ce e mult e mult!”
BIOGRAFIE
Cetateanul turmentat este un locuitor anonim al orasului de provincie, fara nume propriu si fara identitate sociala definita. Apare in momente cheie ale piesei, comentand actiunea dintr-o perspectiva alcoolica dar surprinzator de lucida. Nu are biografie propriu-zisa, nu are trecut si nu are viitor narativ. Este o functie dramatica, o voce care spune ceea ce publicul gandeste, un intermediar intre scena si sala. Anonimatul sau este esential: nu este nimeni in particular, este cetateanul generic, cetateanul de rand a carui unica libertate de expresie vine din sticla.