# Statutul lui Cuza (1864) și Constituția din 1938

> Pagina: https://bacalaurescu.ro/istorie/lectii/constitutiile-romaniei/statutul-lui-cuza-si-constitutia-din-1938
> Markdown: https://bacalaurescu.ro/istorie/lectii/constitutiile-romaniei/statutul-lui-cuza-si-constitutia-din-1938.md
> Sursa: Bacalaurescu (bacalaurescu.ro), conținut gratuit pentru BAC 2027.

Materia: [Istorie](https://bacalaurescu.ro/istorie)

Capitolul: [Constituțiile din România](https://bacalaurescu.ro/istorie/lectii/constitutiile-romaniei)
Actualizat: 2026-11-01

Cele două acte care au întărit puterea șefului statului, în contexte diferite.

## Pe scurt pentru BAC

- Statutul Dezvoltător a fost adoptat prin plebiscit după lovitura de stat din 2 mai 1864 și a dat executivului inițiativa legislativă exclusivă.
- Statutul creează Corpul Ponderator (Senatul), cu membri numiți în mare parte de domn, și a permis marile reforme din 1864-1865.
- Constituția din 1938 concentrează puterile la rege, care legiferează prin decrete, iar guvernul răspunde doar în fața lui.
- În 1938 parlamentul devine decorativ, pe baze corporatiste, iar drepturile sunt subordonate „intereselor statului”.
- Ambele acte întăresc șeful statului prin plebiscit, dar 1864 pregătește modernizarea, iar 1938 încheie ciclul democratic deschis în 1923.

## Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris (1864)

Adoptat de Cuza prin plebiscit, după lovitura de stat din 2 mai 1864 (dizolvarea adunării care bloca reforma agrară):

1. puteri SPORITE pentru domn: inițiativa legislativă exclusivă a executivului;
2. parlament BICAMERAL: se adaugă Corpul Ponderator (Senatul), cu membri numiți în mare parte de domn;
3. lărgirea dreptului de vot (censul scade) - dar cu întărirea controlului domnesc;
4. instrument, nu scop: a permis marile reforme din 1864-1865 (agrară, educație, coduri).

Caracterizare de examen: act cu valoare constituțională care înclină balanța spre EXECUTIV, menținând formal regimul reprezentativ.

## Constituția din 1938 (Carol al II-lea)

Adoptată în februarie 1938 prin plebiscit controlat, după instaurarea regimului de autoritate monarhică:

1. puterile statului CONCENTRATE la rege: legiferează prin decrete, guvernul răspunde doar în fața lui;
2. partidele politice DIZOLVATE; partid unic: Frontul Renașterii Naționale;
3. votul: vârsta minimă crește de la 21 la **30 de ani**, iar alegătorii trebuie să practice o îndeletnicire din trei categorii (agricultură și muncă manuală, comerț și industrie, ocupații intelectuale); legea electorală din 1939 cere și știința de carte;
4. principiul reprezentativității golit de conținut: parlament decorativ, pe baze corporatiste;
5. drepturile și libertățile subordonate "intereselor statului".

## Comparația cerută la eseu

| Criteriu | Statut 1864 | Constituția 1938 |
|---|---|---|
| context | blocajul reformelor | criza democrației interbelice |
| regim rezultat | domnie autoritară REFORMATOARE, în cadru monarhic-constituțional | regim AUTORITAR monarhic, antiparlamentar |
| partide | funcționează | dizolvate |
| durată | până la abdicarea lui Cuza (1866) | până în septembrie 1940 |

Punct comun: ambele întăresc șeful statului prin plebiscit. Diferență esențială: 1864 pregătește modernizarea și e urmat de constituția democratică din 1866; 1938 ÎNCHIDE un ciclu democratic (1923) și deschide seria regimurilor autoritare.

> [!RETINE]
> Ordinea actelor fundamentale: Statut 1864 → Constituția 1866 → 1923 → 1938 → actele comuniste (1948/1952/1965) → 1991. Statutul și 1938 sunt "parantezele" autoritare ale unor epoci diferite.

## Greșeli frecvente

1. Statutul NU abrogă regimul constituțional: îl modifică în favoarea domnului.
2. Constituția din 1938 nu e "regența" și nu e opera legionarilor: e a regelui Carol al II-lea.
3. Votul din 1938 NU mai e universal: e limitat la cei de peste 30 de ani care practică o îndeletnicire din cele trei categorii (iar din 1939 și la știutorii de carte); în plus, alegerile nu mai sunt competitive.